TRAVALIUL PREMATUR SPONTAN CU MEMBRANE INTACTE

ATENŢIE! Este foarte importantă identificarea, între gravidele care se prezintă cu simptomatologia “ameninţării / iminenţei de naştere prematură”, a acelor gravide care vor naşte în mai puţin de 24 – 72 de ore, adică sub intervalul necesar instalării acţiunii de maturare pulmonară fetală a glucocorticoizilor.

Diagnosticul diferenţial între falsul travaliu şi travaliul prematur este dificil. Studii recente, în servicii de obstetrică de mare performanţă, au arătat că, dintre gravidele cu sarcini între 24 şi 34 de săptămâni (perioada de risc maxim, în care naşterea prematură are cele mai grave consecinţe) care au fost considerate ca având în mod real ameninţare de naştere înainte de termen şi cărora li s-au administrat, prin urmare, glucocorticoizi, doar 20% au născut în interval de 3 zile. Această ineficienţă în a diferenţia între ameninţare de naştere prematură fără consecinţe imediate şi declanşarea travaliului înainte de termen duce, frecvent, la repetarea dozei de glucocorticoizi, la gravidele simptomatice care sfârşesc prin a naşte prematur, fapt care are consecinţe defavorabile asupra prognosticului neuropsihic, pe termen lung, al copilului.
Criteriile ACOG (Colegiului American al Obstetricienilor şi Ginecologilor) pentru diagnosticul travaliului prematur sunt:
• CUD 4/20 minute sau 8/60 minute, însoţite de modificari progresive de col la o sarcină sub 37 săptămâni;
• dilataţie cervicala peste 1 cm;
• col scurtat peste 80%.
Aceste criterii sunt “stricte”, pentru a preveni situaţia mai sus menţionată.

RUPTURA PREMATURĂ A MEMBRANELOR

În 75% din cazuri, apariţia CUD şi instalarea travaliului urmează imediat ruperii membranelor. Intervalul de timp de la ruptura membranelor până la apariţia CUD tinde să fie invers proporţional cu vârsta gestaţională. Astfel, cu cât ruperea membranelor se produce la o vârstă gestaţională mai mică, cu atât perioada de latenţă până la instalarea travaliilui este mai mare.

Diagnosticul se pune pe baza:
• Anamnezei: pacienta relatează secreţie vaginală apoasă, mai mult sau mai puţin abundentă.
• Examenului cu valve: identificarea unei cantităţi crescute de lichid acumulat în fundul de sac vaginal posterior.
• Test cu hârtia de nitrazină (indicator de pH): posibil influenţat de contaminarea cu sânge, spermă sau de vaginoza bacteriană
• Tactul vaginal prezintă risc de contaminare intrauterină, dar oferă informaţii despre modificări ale colului, prezenţa sau nu a pungii amniotice, starea mobilului fetal.
• Ecografic: oligohidramnios.

Diagnostic diferenţial:
– Pierderea dopului gelatinos;
– Secreţie vaginală abundentă;
– Incontinenţa urinară.

>